În 12 martie 2012 pentru a marca Ziua Pacientului European, Alianța Pacientilor Cronici din România (APCR) organizat o masa rotunda cu tema DREPTURILE SI OBLIGATIILE PACIENTILOR IN CONTEXTUL UNUI SISTEM DE SANATATE CENTRAT PE PACIENT la care au participat reprezentanti ai ONG-urilor din sanatate, membri APCR cat si invitati, reprezentanti ai CNAS, ai Comisiilor de Sanatate din Parlamentul Romaniei, reprezentanti ai producatorilor de medicamente si reprezentanti ai mass-media.
In urma acestei intalniri au fost identificate urmatoarele puncte sensibile ale sistemului sanitar si s-au facut propuneri pentru gasirea unor solutii sustenabile si eligibile rezolvarii acestor probleme:
1. Avem un sistem de sănătate în care nu sunt respectate drepturile şi nevoile pacientului, iar nivelul serviciilor medicale este nesatisfăcător:
– lipsa unor medicamente care fac parte din protocoalele de tratament ale bolilor cronice.
– compensarea graduala a medicamentelor in functie de venit.
– asigurarea (achizitia) medicamentelor din sursa unica. Se creeaza un monopol al importatorului care in unele cazuri afecteaza buna apropvizionare cu medicamente.
– limitarea accesului pacientilor la anumite proceduri medicale şi tratamente datorat listelor de aşteptare.
– neactualizarea periodică a listelor de medicamente compensate şi gratuite, ultima fiind făcută acum 5 ani.
– lipsa celor mai ieftine medicamente din farmacii în baza cărora s-a calculat preţul de referinţă al medicamentelor gratuite şi compensate.
– actualizarea preţurilor listelor de medicamente gratuite şi compensate în conformitate cu cele existente în farmacii şi nu cele doar înregistrate, dar inexistente fizic. Obligativitatea Ministerului Sănătăţii în asigurarea
medicamentelor orphane sau al celor care nu sunt profitabile şi din acest motiv nu mai sunt importate. Diferențierea prețurilor intern/extern pentru stoparea exporturilor paralele.
2. Finanţarea:
– subfinanţarea si proasta gestionare a sistemului sanitar.
– lipsa de transparenta în colectarea şi alocarea fondurilor CNAS, a fondurilor din taxa pe viciu, taxa de clowback şi alte fonduri care au ca destinaţie fondul de sănătate.
– auditarea externă anuală a fiecărei instituţii sanitare: CNAS, MS, spital, clinică, cabinet medical, etc şi publicarea raportului de audit. Publicarea trimestrială a încasărilor din taxa de clowback și justificarea cheltuielii acesteia.
3. Lipsa unor politici de sănătate coerente:
– deblocarea posturilor pentru rezolvarea problemei personalului medical. Incheierea de contracte civile cu medicii pentru asigurarea unor servicii de calitate in unitatile sanitare
– inființarea Oficiului pentru Protecția Pacientului (OPP) aflat sub control parlamentar, ca reprezentant al societății civile și sprijinirea asociațiilor de pacienți. OPP-ul are rolul de instituție independentă care să se asigure de transparența modului cum se cheltuiesc banii publici pe servicii medicale și medicamente, cum sunt respectate drepturile pacienţilor, cât şi rol consultativ în cazul în care se fac propuneri de modificare legislativă în domeniul sănătăţii . OPP va răspunde și de controlul eficient al sistemului de sănătate astfel încât să fie evitate abuzurile.
– participarea activă cu drept de vot a societăţii civile la deciziile ce se iau în domeniul sanitar prin numirea de reprezentanţi ai ONG-urilor în Comisiile Ministerului Sănătăţii, Consiliile Directoare a spitalelor şi clinicilor finanţate din fonduri publice. Prezenta reprezentantilor ONG-urilor in comisiile care stabilesc pachetul minim de servicii medicale.
-inexistenta unor campanii eficiente de prevenție, informare și educare. Realizarea retelelor de facilitatori in care MS in parteneriat cu ONG-urile sa realizeze campanii de informare si preventie
– necunoaşterea pachetului minim de servicii medicale cât şi lipsa informaţiilor privind bolile cronice, numărul pacienţilor şi a nevoilor lor reale duc la alocarea ineficienţă a fondurilor şi lasă deschisă posibilitatea săvârşirii diverselor abuzuri.
– trecerea CNAS sub control Parlamentar, pentru depolitizarea instituției și creşterea trasparenţei prin care sunt decontate serviciile medicale cât şi cheltuite fondurile publice.
– spitalele trebuie să rămână în proprietatea statului, privatizarea lor va duce la limitarea accesului bolnavilor cronici.
– realizarea registrelor de pacienţi pentru o mai bună cunoaştere a patologiilor şi nevoilor pacienţilor precum și finanțarea corectă pe bază de date statistice și nu pe baza istoricului.
4. Reforma:
– Asigurările private de sănătate nu sunt sustenabile din cauza nivelului scăzut de trai.
Toate aceste puncte sensibile ale sistemului sanitar românesc cât şi propunerile de mai sus fac tema acestei dezbateri publice cât şi a unora viitoare, astfel dorim ca societatea civilă să devină un partener real al autorităţilor publice: Parlamentul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, nu doar prin sesizarea problemelor, ci prin propunerea de soluţii şi implicarea activă în implemetarea acelor măsuri care să respecte DREPTURILOR PACIENŢILOR DIN ROMÂNIA LA SĂNĂTATE ŞI VIAŢA.